Tema 5 - Conținutul teoretic - Potențialul tehnologiilor pentru învățare activă

5.1.3.Teoria constructivistă

Învățarea constructivistă pune accent pe crearea unei interpretări personale a ideilor și experiențelor. Acesta se bazează pe următoarele procese de:- 

1. învățare prin descoperire: proces de învățare în care elevii sunt încurajați să descopere informații și să rezolve probleme în mod autonom;
2. învățarea aprofundată: proces de învățare realizat prin crearea activă a legăturilor între informații, folosind și experiența personală și care generează structuri mentale. J. Piaget și L. Vigotski au susținut această abordare în predarea noțiunilor noi, iar în anii 60, J. Bruner a propus probleme practice pe care elevii să le rezolve fără cunoștințe predate anterior.
3. rezolvare de probleme: proces ce implică identificarea și folosirea cunoștințelor, abilităților și a aptitudinilor pentru a realiza scopul propus.

R. Pea (1985) și G. Salomon (1988) au fost printre primii care au sugerat că tehnologia ar putea juca același rol ca și tutorii mai competenți în sarcini complexe. Practic, software-ul oferă îndrumări și sugestii în timpul sarcinilor. Aceste suporturi sau structuri de sprijin (scaffolds), sunt reduse treptat pe măsură ce elevii devin mai competenți în a-și reglementa propriul comportament de învățare.

-      Pea (1985) a adus contribuții semnificative la înțelegerea modului în care tehnologia poate acționa ca un „amplificator cognitiv”. Tehnologia schimbă structura proceselor cognitive implicate în învățare prin noile forme de reprezentare a cunoștințelor și de colaborare în învățare.

-      G. Salomon (1988) este cunoscut pentru teoria sa despre efectele de transfer al învățării, împărțite în două categorii: efecte de slăbire (low-road transfer) și efecte de întărire (high-road transfer). Acesta  a subliniat faptul că tehnologiile media pot facilita învățarea activă, dar succesul acestora depinde de felul în care sunt integrate în contextul învățării.