Tema 2 - Conținut teoretic - Rolul competențelor digitale ale cadrelor didactice

2.1. Noi competențe ale profesorului – cadrul DigCompEdu

În Uniunea Europeană, Cadrul de competențe al profesionistului în educație,

(Digital Competence Framework for Educators) denumit pe scurt, DigCompEdu, conține domeniile operaționale ale pedagogiei digitale, organizate în 22 de competențe pedagogice organizate pe 6 arii (Redecker, 2017). Similar, în Statele Unite, pedagogia digitală este unul dintre cele opt indicatori din standardele naționale pentru calitate în educația online (National Standards for Quality Online Teaching, 2019), care vizează aceleași preocupări pedagogice considerate pre-digitale: comunicarea, colaborarea, interacțiunea, motivarea, personalizarea parcursurilor de învățare, evaluarea învățării etc.

În cadrul DigComp, competența digitală implică utilizarea în mod responsabil a resurselor digitale pentru învățare, la locul de muncă și pentru participarea în societate. Aceasta este definită ca o combinație de cunoștințe, abilități și atitudini (conform „Recomandării Consiliului privind competențele cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții”, 2018) organizate astfel:

Tabelul nr. 1. Cadrul DigiComp

2.2. Cursuri online și platforme pentru dezvoltare profesională continuă

Dinamica de dezvoltare a domeniilor profesionale și a tehnologiei aferente a impus realizarea unor schimbări curriculare privind competențele digitale, în multe dintre sistemele europene de educație. Ceea ce se întâmplă și în țara noastră, pentru a răspunde nevoilor absolvenților în procesul de integrare pe piața muncii sau de continuare a studiilor la nivel universitar.

Perfecționarea continuă a profesorilor se realizează actualmente și prin cursuri online, webinarii, platforme de formare, bloguri, rețele sociale etc. Cele mai populare platforme utilizate de către profesorii din România sunt: eTwinning, EduVox,  E-learning, CRED, iTeach. Unele dintre acestea sunt oferite gratuit de instituții educaționale sau organizații non-guvernamentale, altele sunt disponibile contra cost sau prin intermediul unor programe finanțate. IntelTeach, de exemplu, este un program dedicat profesorilor, lansat de Intel, cu scopul de a sprijini profesorii și elevii în utilizarea tehnologiei în activitățile didactice. Inițiat la nivel global, programul a fost implementat în diverse țări, inclusiv în România și a urmărit formarea profesorilor prin abordarea învățării prin proiecte.

Avantajele acestor programe includ: posibilitatea de învățare la distanță, feedback în timp real, păstrarea eficientă a evidențelor, personalizarea experienței de formare, interacțiunea cu alți colegi sau experți, diseminarea contribuțiilor în comunități mai largi. 

Platformele pentru profesori, deși au design diferit, au funcții similare. Explorați posibilitățile platformei Edu-Vox la adresa: https://eduvox.ro. Alegeți și o doua platformă familiară. Realizați o analiză comparativă din perspectiva etapei de carieră în care vă aflați.     

• Ce rol/scop platforma?
• Este platforma accesibilă pentru toți utilizatorii?
• Este platforma ușor de navigat , este intuitivă?
• Cât de sigură este platforma?
• Poate platforma să fie personalizată pentru a răspunde nevoilor specifice?
• Oferă instrumente pentru nevoile de informare și formare a profesorilor?

- 

2.3. Dezvoltare instituțională. Comunicare organizațională și colaborare profesională

Conform lui Punie și Ala-Mutka, K. (2007), tehnologia devine un aspect intrinsec al dezvoltării organizațiilor educaționale prin: 1.conștientizarea rolului competenței digitale pentru profesori, directori, manageri de școli și părinți; integrarea competenței digitale în curriculumul școlar, astfel încât elevii să utilizeze instrumentele digitale cu un nivel evolutiv de încredere (autoeficacitatea digitală); menținerea competenței digitale în învățarea pe tot parcursul vieții, prin instrumente de  recreere, socializare, re-profesionalizare etc. 

Conform lui Mason și Rennie (2008), la nivelul școlii, tehnologia:

-  poate stimula participarea diversificată a comunității la viața școlii prin parteneriate, inițiative și proiecte educaționale, activități;

-       poate facilita procesul de tranziție de la un ciclu de școlaritate la altul prin fluxul de informații;

-       poate cataliza beneficiile sociale și civice prin grupuri de sprijin, proiecte, strângeri de fonduri etc.

-       poate ameliora practicile de relaționare existente cu părinții

Diseminarea informațiilor (de către manageri-profesori-părinți-elevi) poate duce la creșterea calității serviciilor educaționale, dar și a gradului de încredere în acestea.  Rețelele sociale pot promova imaginea și identitatea școlii în mediul on-line, pentru o mai bună reprezentare a comunității. Acestea pot deveni instrumente complementare de a obține feedback, diversificând procesul decizional. 

Urmăriți  materialul video din linkul de mai jos și specificați la ce anume se referă „ecosistemul digital”, conform lui Punie (2017): Link: https://videolectures.net/oercongress2017_punie_cooperation_oer/.Ecosistemul digital  

2.4. Aspecte etice, limite și provocări ale utilizării tehnologiilor digitale în educație

Utilizarea resurselor digitale a adus numeroase beneficii în educație, dar și provocări etice importante (Williamson, 2017). Cele mai cunoscute probleme etice asociate cu utilizarea acestor tehnologii sunt (Selwyn, 2016): confidențialitatea datelor, copyright și proprietate intelectuală, calitatea conținutului, accesibilitatea, dependența de tehnologie, algoritmizarea. 

Specialiștii din întreaga lume și-au exprimat opinia legată de provocările pe care tehnologia le poate genera. De exemplu,

-      B. Williamson menționează „dataficarea” educației, explorând impactul platformelor care colectează date despre elevi. În lucrări precum „Big Data in Education: The digital future of learning, policy, and practice” (2017), acesta  subliniază riscurile legate de utilizarea datelor personale. 

-      M. Spitzer, neurolog și psihiatru german, în cartea sa „Demența digitală” (2012), atrage atenția asupra efectelor negative pe care utilizarea excesivă a tehnologiei le poate avea asupra creierului  copiilor și tinerilor.

-      S. Turkle, psiholog și profesor la MIT,  a scris pe larg despre impactul tehnologiei asupra relațiilor sociale. În cartea sa „Alone Together: Why We Expect More from Technology and Less from Each Other” (2011), acesta avertizează că utilizarea excesivă poate duce la izolare socială.

-      L. Cuban, profesor emerit la Stanford, a criticat utilizarea necritică a tehnologiei în educație. În lucrări precum „Oversold and Underused: Computers in the Classroom” (2001), acesta arată că TIC, deși prezentate ca soluții universale, nu au adus întotdeauna rezultatele așteptate în educație.

2.5. Aspecte legate de siguranța și protecția datelor

Siguranța și protecția datelor în educația la vârste mici este importantă, având în vedere vulnerabilitatea copiilor. Pentru a crește gradul de siguranță, putem fi atenți la următoarele aspecte:  

1. Ne informăm în privința reglementărilor legale;
2. Urmărim colectarea datelor de către școli (nume, adresă, date de contact, informații medicale)
3. Verificăm aplicațiile educaționale folosite în clasă și acasă; 
4. Organizăm sesiuni de informare pentru părinți despre cum să protejeze datele și cum să monitorizeze utilizarea device-urilor acasă.

Ce este cunoscutul GDPR?

În Uniunea Europeană, GDPR oferă o protecție strictă pentru copiii sub 16 ani (care poate fi redusă la 13 ani în statele membre prin legi naționale).  În mod specific, odată cu proliferarea dispozitivelor inteligente, riscurile legate de utilizarea necorespunzătoare a informațiilor personale sunt mult amplificate. Părinții lor trebuie, inevitabil, să ia decizii în numele lor. Acesta este motivul pentru care consimțământul parental se află în centrul GDPR (Zenk și Shu, 2024)

Studii ilustrative:

-    79% dintre utilizatorii tineri de internet nu sunt atenți atunci când împărtășesc informații private, iar 40% dintre utilizatorii de rețele sociale de peste 50 de ani declară că ar oferi datele de contact reale online (OCLC, 2007).

-      32% dintre adolescenți au fost victime ale agresiunii cibernetice (Lenhart, 2007), ceea ce a determinat unele școli să interzică accesul la site-uri sociale (Ala-Mutka, 2008). Doar 37% dintre elevi sunt conștienți de regulile privind drepturile de proprietate intelectuală (Chou et al, 2007).

-      Estimativ, 22% dintre angajatori verifică profilurile potențialilor angajați pe site-urile sociale.

-     Instituțiile educaționale nu recomandă utilizarea Wikipedia, deoarece elevii nu au capacitatea de a o folosi în mod critic (Ala-Mutka, 2008).

Bibliografie

• Ala-Mutka, K. (2008). Cyberbullying in schools: Restrictions on social media sites. Bruxelles: European Commission.
• Chou, C., Chan, Y., & Lin, H. (2007). Adolescents and intellectual property awareness in the digital age. Taipei: Taiwan Intellectual Property Office.
• Cuban, L. (2001). Oversold and underused: Computers in the classroom. Cambridge, MA: Harvard University Press.
• Lenhart, A. (2007). Cyberbullying and teens: A growing problem. Washington, DC: Pew Research Center.
• Istrate, O. (2022). Pedagogia digitală: Definiție și arie conceptuală. Revista de Pedagogie Digitală, 1(1) 3-10. București: Institutul pentru Educație.
• Mason, R., & Rennie, F. (2008). E-learning and social networking handbook: Resources for higher education. New York, NY: Routledge.
• Norris, P. (2001). Digital divide: Civic engagement, information poverty, and the Internet worldwide. Cambridge: Cambridge University Press.
• Punie, Y., & Ala-Mutka, K. (2007). The digital competence of European teachers. Bruxelles: European Commission.
• Selwyn, N. (2016). Education and technology: Key issues and debates. London: Routledge.
• Turkle, S. (2011). Alone together: Why we expect more from technology and less from each other. New York, NY: Basic Books.
• Van Dijk, J. (2005). The deepening divide: Inequality in the information society. Thousand Oaks, CA: Sage Publications.
• Williamson, B. (2017). Big data in education: The digital future of learning, policy, and practice. London: Sage Publications.
• Zenk, M., & Shu, L. (2024). GDPR and children's data privacy in the digital age. Berlin: Springer.
• *** OECD. (2015). The digital economy: New opportunities for growth. Paris: OECD Publishing.