Tema 5 - Conținutul teoretic - Potențialul tehnologiilor pentru învățare activă
Parcurgeți conținutul teoretic după care realizați sarcinile de lucru propuse.
5.2. Modele de clase/ grupe și maniere de lucru
Cercetătorii au studiat impactul unor noi modele de clase cu ajutorul tehnologiei în procesele de predare, învățare și evaluare, precum:1.
- clasa inversată (flipped classroom)
- învățarea mixtă (blended learning)
- învățarea personalizată (personalized learning)
- clase virtuale (virtual classrooms)
1. Clasa inversată
Specificitatea acestui model constă în faptul că elevii studiază materialele noi acasă, folosind resurse digitale (videoclipuri, prezentări, platforme educaționale), iar timpul de la clasă este folosit pentru activități practice, rezolvarea problemelor sau discuții pe un subiect concret. J. Bergmann și A. Sams (2012) au popularizat acest model în cartea „Flip Your Classroom: Reach Every Student in Every Class Every Day”. Pentru cei interesați, există pe Internet, ca resursă deschisă, cartea menționată in format pdf.
Sarcină de învățare
E. Mazur, pionier în clasa inversată și în inter-învățare, a studiat modul în care tehnologia sporește interacțiunea între elevi. Vizualizați filmulețul și rezumați materialul video prin 3 idei esențiale. Ați folosit sau ați folosi astfel de procedee în propria activitate?
Link: https://www.youtube.com/watch?v=Z9orbxoRofI.
2. Învățarea mixtă
Acest model combină predarea directă în clasă cu resursele online. Modelele de învățare mixtă au loc la unul dintre următoarele patru niveluri (Bonk, 2012):
- = la nivel de activitate;
- = la nivel de curs;
- - la nivel de program.
Conform lui Graham, Allen și Ure (2003), aceasta presupune combinarea instruirii online cu cea directă (Reay, 2001; Rooney, 2003; Sands, 2002; Ward & LaBranche, 2003; Young, 2002). Horn și Staker (2015), descriu 4 modele pentru învățarea mixtă:
- modelul prin rotație, în care elevii alternează între învățarea online și învățarea față în față, în cadrul unor rotații organizate (laboratoare de calculatoare, stații de învățare, centre etc.);
- modelul flexibil, în care învățarea online este componenta principală, iar profesorii oferă sprijin personalizat pe baza progresului fiecărui elev;
- modelul „à la carte”, în care elevii iau cursuri online pe care le completează independent, pe lângă lecțiile directe;
- modelul virtual îmbogățit, în care învățarea se desfășoară preponderent online, dar există și sesiuni față în față ocazionale.
3. Învățarea personalizată
Acest model permite elevilor să învețe în ritmul propriu, folosind resurse adaptive care personalizează conținutul învățării (vezi modelul „mastery learning", adaptat cu tehnologie).
4. Clase virtuale
Clasele virtuale permit instruirea la distanță, folosind platforme pentru cursuri online în timp real, dar și funcții tip asincron. Anderson și Dron (2014), în cartea sugestiv denumită „Teaching Crowds: Learning and Social Media”, oferă exemple despre modul în care tehnologia poate crea medii de învățare colaborativă, susținând ideea că mulțimile pot învăța împreună.