3.1. Resurse și practici educaționale deschise

Resursele educaționale deschise (RED) se referă la materiale de învățare, predare și evaluare, care sunt disponibile în orice format și suport, din domeniul public sau aflate sub licențe deschise, care permit accesul gratuit, reutilizarea, adaptarea și redistribuirea (Stracke și colab., 2019; UNESCO, 2019).

Recomandarea privind RED a fost adoptată de Conferința Generală UNESCO în 2019 (UNESCO, Recommendation on Open Educational Resources (OER)), ca instrument normativ internațional în domeniul materialelor educaționale deschise. Există  5 domenii configurate în acest sens: (i) dezvoltarea capacității unor instituții de a crea, accesa, reutiliza, adapta și redistribui RED; (ii) dezvoltarea unor politici de sprijin; (iii) încurajarea unor  RED de calitate, incluzive și echitabile; (iv) crearea de modele de sustenabilitate pentru RED; și (v) facilitarea cooperării internaționale.

Practici educaționale deschise se referă la utilizarea resurselor educaționale deschise și a metodologiilor aferente, pentru a îmbunătăți accesul și a promova o abordare colaborativă în educație. Acestea susțin ceea ce astăzi specialiștii denumesc pedagogia deschisă. Conform lui Istrate (2022) după unii autori, influențați de studiile asupra inițiativelor de tip MOOC din zona educației adulților, pedagogia deschisă poate fi considerată un melanj între design, algoritmi și tehnologii adaptive personalizate, pe de o parte, și conexiuni între cei care învață, pe de altă parte, pentru a face procesul de învățare eficace și participativ (Benneaser et al., 2016). În această perspectivă, majoritatea reperelor pedagogiei deschise sunt ancorate în pedagogia digitală: „deși tehnologia nu este nucleul unei situații educative din pedagogia deschisă, distribuirea resurselor și licențierea deschisă a produselor create de participanții la activitatea didactică implică, în general, tehnologia” (Clinton-Lisell, 2021).

O serie de ghiduri și modele au fost realizate în ultimii ani, pentru a sprijini educatorii în conceptualizarea, proiectarea și implementarea PED, din perspectiva justiției sociale (Fraser, 2005; Gidley et al., 2010).

Regăsiți mai jos, câteva studii relevante despre resursele educaționale deschise (RED):

-      K. F. Chao, et al. (2016) evaluează modul în care RED influențează rezultatele învățării, găsind dovezi conform cărora utilizarea lor contribuie la creșterea performanțelor elevilor și la sporirea  motivației pentru a participa la cursuri.

-      M. Adedoyin și colegii săi (2019) analizează utilizarea resurselor educaționale deschise (RED) în formarea profesorilor, arătând îmbunătățiri semnificative ale competențelor lor digitale și pedagogice.

-      McGreal și Elliott, în studiul „Open Educational Resources: A Global Perspective”, publicat în 2018, explorează impactul resurselor educaționale deschise (RED) la nivel global, asupra multiplelor provocări din educație: accesul la educație etc

Istrate (2021) enumeră câteva din trăsăturile esențiale ale RED:

a)  Integrarea multimedia: Spre deosebire de materialele clasice, resursele digitale permit utilizarea simultană a unor elemente precum simulări, imagini, animații și clipuri audio-video;

b) Interacțiune personalizată: Resursele digitale oferă elevilor control asupra ritmului și secvenței învățării, ajustarea nivelului de dificultate și personalizarea altor elemente de interfață;

c) Abordare prin joc: Resursele digitale pot integra jocuri serioase (serios games) pentru a crea o experiență de învățare captivantă;

d) Colaborare online: Elevii pot colabora prin platforme interactive și pot oferi feedback colegial;

e) Resurse suplimentare: Elevii pot accesa dicționare, enciclopedii și spații de experimentare virtuală;

f)  Adaptabilitate: Resursele digitale permit actualizări ușoare, corecturi și completări din partea autorilor sau altor profesori etc.