Tema 6 - Conținutul teoretic - Pedagogia digitală și provocările viitorului apropiat

Integrarea tehnologiei în educație se poate realiza independent de domeniul, disciplina sau subiectul predat. Practic se poate insera cu fluiditate în orice demers didactic, variind la nivel de obiective, tematică, specificitate a vârstei etc. Tehnologia poate avea acest potențial de a plasa elevii în centrul procesului de învățare. De aceea ea a condus către crearea de forme noi de învățare.

Clasa inversată (flipped classroom) este o formă de învățare mixtă, în care rolurile profesorului și ale elevilor sunt parțial inversate. O parte dintre activități sunt realizate în afara clasei, prin studiul individual. Profesorul documentează tema și transmite resursele informaționale, anterior desfășurării lecțiilor. Lecțiile propriu-zise sunt destinate, în mod special, discuțiilor și îndrumărilor.

 Învățarea mixtă (blended-learning) este o formă de învățare hibridă ce combină sesiuni de învățare directă, cu studiul individual/ colaborativ realizat pe platforma educațională. Conform lui Horn și Staker (2015), elevii învață parțial într-o locație online, având control asupra timpului, locului și ritmului, și parțial în clasă, sub îndrumarea unui profesor.

Realitatea mixtă (MR) este un mediu de învățare ce combină trei elemente: imersiune, simulare și interacțiune, prin intermediul cărora li se oferă elevilor și profesorilor posibilitatea de a explora, de a investiga și colabora. Presupune îmbinarea dintre real și virtual pentru a produce medii în care elementele fizice și cele digitale coexistă și interacționează în timp real.

Realitatea virtuală (VR) este un mediu compus din simulări interactive pe calculator, ce redă o lume artificială cu elemente senzoriale și de interacțiune directă și naturală. Realitatea virtuală este tridimensională (utilizează reprezentări grafice 3D), ceea ce îi conferă utilizatorului libertatea de a explora în mod direct lumea creată.

Realitatea augmentată (AR) este un mediu care combină elemente din lumea reală cu elemente din lumea virtuală, o tehnologie de căutare, vizualizare, manipulare prin care se suprapun informațiile virtuale, generate de calculator, peste imagini ale realității, în timp real, rezultând o realitate îmbogățită. 

Tehnologia hipermedia este un concept asociat utilizării inovative, exprimând maniera neliniară în care informațiile multimedia pot fi accesate, examinate și construite de utilizatori, permițându-le să treacă de la o resursă de informație la alta (Grabe și Grabe, 2007). Există avantaje ale hipermediei, cum ar fi bogăția rețelei de idei, stocarea compactă a informațiilor, accesul rapid și nelinear la informații, utilizarea flexibilă a informațiilor și controlul utilizatorului asupra sistemului. Nu este de mirare că s-a sugerat faptul că uneltele hipermedia modifică radical modul în care oamenii citesc, scriu, calculează și poate chiar gândesc (Keengwe, Onchwari, Wachira, 2008; Yang, 2001). Sunteți de acord cu această idee?

Exemple ilustrative cunoscute în lume pentru mediile virtuale de învățare imersivă

O modalitate prin care tehnologia conectează elevii face referire la medii virtuale multi-utilizator (MUVE). Un astfel de MUVE celebru în toată lumea este „Quest Atlantis”, care a implicat peste 20.000 de elevi de pe patru continente (Barab, Gresalfi, Ingram-Noble, Jameson, Hickey, Akram și Kizer, 2009) Elementele esențiale ale MUVE sunt: 1) un mediu virtual 3D multi-utilizator;  2) scenarii de lecție; 3) o poveste prezentată printr-un videoclip introductiv, un roman și o bandă desenată; 4) o comunitate globală de participanți și 5) un set de instrumente de programare narativă pentru recrearea poveștilor create de utilizatori.

J. Bailenson și echipa sa de la Universitatea Stanford, într-un studiu din 2008, a  demonstrat că realitatea virtuală poate crea un mediu interactiv în care elevii sunt mai implicați și pot experimenta scenarii greu de replicat în lumea reală, cum ar fi simulările științifice complexe sau vizitele virtuale la situri istorice.