6.4. Competențe pedagogice și roluri ale profesorului într-o societate digitalizată

Profesorii probează zilnic competențele care definesc profesia didactică (didactică, de comunicare, de evaluare, în domeniul cunoașterii, manageriale etc.). Ca agenți pozitivi ai schimbării pentru elevi, profesorii îndeplinesc roluri pe care literatura pedagogică le identifică, în general, ca fiind de planificare, organizare, îndrumare, control, evaluare, monitorizare, consiliere, decizie. Pe de altă parte, în activitatea didactică, profesorul poate avea roluri de designer de activități și resurse educaționale, de instructor, ghid sau de facilitator al utilizării resurselor digitale. Mai mult, Punie (2008) consideră că pregătirea profesorilor în toate domeniile ar trebui să includă competențe digitale avansate, nu simple abilități de utilizare a TIC. Aceste aspecte trebuie integrate atât în formarea inițială, cât și în formarea continuă.

„Modelul celor 5 etape (Salmon, 2000) este un cadru folosit în proiectarea și implementarea eficientă a învățării online, ilustrativ pentru rolurile profesorului ca facilitator online.

Tabelul nr. 8. Modelul celor 5 etape (Salmon, 2000)

Etape/Resurse

Obiectiv

Rolul facilitatorului

Acces și motivație

(ghiduri de utilizare, tutoriale video, suport tehnic, acces la platforme de e-learning (Moodle, Google Classroom).

În această etapă, cursanții fac primii pași în familiarizarea cu mediul de învățare online și cu tehnologia utilizată. Este esențial să fie sprijiniți în rezolvarea eventualelor probleme tehnice, să fie motivați să continue și să se simtă confortabil în utilizarea platformei.

Oferirea de suport tehnic, asigurarea unui mediu de învățare accesibil și stimularea încrederii cursanților.

Socializare online

(forumuri de discuții, aplicații de chat (Microsoft Teams), activități de tip „icebreaker”.

Se pune accent pe crearea unei comunități online. În această etapă, elevii încep să interacționeze între ei, construind relații și un sentiment de apartenență la grup.

Facilitatorul încurajează interacțiunile prin activități care ajută cursanții să se cunoască și să comunice eficient.

 

Schimb de informații

(pagini Wiki-uri, partajarea de fișiere, colaborarea pe documente online - Google Docs, Microsoft OneDrive).

Aceasta este etapa în care începe schimbul activ de cunoștințe și resurse. Cursanții își împărtășesc ideile și încearcă să înțeleagă materialul de studiu în colaborare cu ceilalți.

Ghidați activ schimburile de informații și resurse, încurajând cursanții să contribuie activ la discuții și să împărtășească propriile cunoștințe.

 

Construirea cunoașterii

(forumuri de discuții avansate, bloguri de grup, activități de colaborare online, platforme precum Padlet, Miro pentru brainstorming).

Pe măsură ce elevii participă la discuții și activități, aceștia încep să construiască noi cunoștințe bazate pe colaborare și pe schimburile din etapa anterioară.

Încurajează reflecția și discuțiile aprofundate, sprijinind cursanții să-și construiască cunoașterea colectivă.

Dezvoltarea independenței

(proiecte colaborative, prezentări online, evaluări peer-to-peer, instrumente de management al proiectelor (Trello, Asana)

În această etapă, cursanții devin independenți și își asumă responsabilitatea pentru propria învățare. Încep să-și aplice noile cunoștințe în mod independent, contribuind la învățarea celorlalți. 

Facilitatorul își reduce treptat rolul activ, oferind în schimb sprijin de la distanță și încurajând auto-gestionarea învățări